Ce este Web 2.0? O intrebare la moda, dar care nu are un raspuns clar.
O cautare pe Google ne returneaza mai mult de 700 milioane de rezultate. Nu e prea rau pentru un termen caruia nimeni nu ii gaseste o definitie exacta.
Tim O’Reilly de la editura cu acelasi nume a organizat prima conferinta Web 2.0 si a descris acest termen ca fiind “o atitudine, nu o tehnologie”, iar mai recent a redefinit Web 2.0 ca fiind “reteaua ca si platforma”.
Internetul a devenit mijloc de transport pentru conversatie, iar conversatia se intampla din ce in ce mai mult in timp real, Bloggingul, podcastingul, publicarea de informatii, programarea, toate acestea au devenit omniprezente si toti putem participa la aceste procese.
Ce a fost Web 1.0?
Desi nu a fost evidentiata, a existat o tranzitie de la Web 1.0 la Web 2.0, iar tranzitia a depins de o multitudine de factori.
Spre exemplu, utilizatorul de Web 1.0 -aproape- tot timpul se conecta la Internet prin dial-up si platea pentru timpul conectarii. Web 2.0 este rezultatul -pe de-o parte- a revolutiei broadband. Utilizatorul nu mai trebuie sa stea cu grija timpului conectarii la internet si a costurile ce rezulta din aceasta. Nu mai trebuie sa se conecteze de fiecare data cand vrea sa caute o informatie. Toatea acestea au disparut, iar bucuria de a avea internet 24/24 se raspandeste rapid, odata cu scaderea tarifelor pentru servicii broadband.
Sir Tim Berners-Lee, parintele webului, mai mult ca sigur ca se gandea la Web 2.0 atunci cand a pus bazele conceptelor de server web si browser. El vroia ca siteurile web sa poata fi editate de utilizatori, si tot utilizatorii sa poata marca un site ca fiind interesant, astfel incat alti utilizatori sa beneficieze de acest lucru, ajungand mai repede la informatia dorita.
Cand webul a devenit comercial, la inceputul anilor ’90, toate aceste idei ale lui Sir Tim Berners-Lee au fost ignorate. Nu pareau sa se potriveasca in ceea ce a devenit World Wide Web. Creatorii de siteuri de succes nu doreau ca orice vizitator sa adauge sau sa modifice continutul siteului lor. Chiar daca au existat incercari de a implementa o astfel de functionalitate, ele au fost ignorate de public si s-au lovit de capacitatile tehnice limitate ale acelor vremuri.
Web 2.0 consta in APIuri (application programming interface), mashupuri (“prelevare” sau adunare a diferite servicii web), trackbackuri si aplicatii “deschise” publicului.
Bloggingul
Bloggingul ca si fenomen de masa pare sa fi aparut din neant, insa isi are originile la inceputurile webului. In 1999 au aparut utilitare pentru a practica bloggingul. A trebuit sa treaca cativa ani pentru ca acest fenomen sa ia amploare. Intre 2000 si 2005 sute de milioane de oameni au inceput sa publice bloguri. Chiar daca bloggingul nu uzeaza tehnologii asociate cu Web 2.0, el a format un canal ce permite raspandirea cu o viteza uluitoare a stirilor despre aplicatiile interesante ce uzeaza tehnologii Web 2.0.
Cei ce publica bloguri folosesc un limbaj natural, onest, direct, amuzant si socant cateodata. Astfel, ei inspira incredere si cuvantul lor are importanta pentru ca pot directiona traficul spre aplicatiile despre care ei discuta.
O cautare pe Google ne returneaza mai mult de 700 milioane de rezultate. Nu e prea rau pentru un termen caruia nimeni nu ii gaseste o definitie exacta.
Tim O’Reilly de la editura cu acelasi nume a organizat prima conferinta Web 2.0 si a descris acest termen ca fiind “o atitudine, nu o tehnologie”, iar mai recent a redefinit Web 2.0 ca fiind “reteaua ca si platforma”.
Internetul a devenit mijloc de transport pentru conversatie, iar conversatia se intampla din ce in ce mai mult in timp real, Bloggingul, podcastingul, publicarea de informatii, programarea, toate acestea au devenit omniprezente si toti putem participa la aceste procese.
Ce a fost Web 1.0?
Desi nu a fost evidentiata, a existat o tranzitie de la Web 1.0 la Web 2.0, iar tranzitia a depins de o multitudine de factori.
Spre exemplu, utilizatorul de Web 1.0 -aproape- tot timpul se conecta la Internet prin dial-up si platea pentru timpul conectarii. Web 2.0 este rezultatul -pe de-o parte- a revolutiei broadband. Utilizatorul nu mai trebuie sa stea cu grija timpului conectarii la internet si a costurile ce rezulta din aceasta. Nu mai trebuie sa se conecteze de fiecare data cand vrea sa caute o informatie. Toatea acestea au disparut, iar bucuria de a avea internet 24/24 se raspandeste rapid, odata cu scaderea tarifelor pentru servicii broadband.
Sir Tim Berners-Lee, parintele webului, mai mult ca sigur ca se gandea la Web 2.0 atunci cand a pus bazele conceptelor de server web si browser. El vroia ca siteurile web sa poata fi editate de utilizatori, si tot utilizatorii sa poata marca un site ca fiind interesant, astfel incat alti utilizatori sa beneficieze de acest lucru, ajungand mai repede la informatia dorita.
Cand webul a devenit comercial, la inceputul anilor ’90, toate aceste idei ale lui Sir Tim Berners-Lee au fost ignorate. Nu pareau sa se potriveasca in ceea ce a devenit World Wide Web. Creatorii de siteuri de succes nu doreau ca orice vizitator sa adauge sau sa modifice continutul siteului lor. Chiar daca au existat incercari de a implementa o astfel de functionalitate, ele au fost ignorate de public si s-au lovit de capacitatile tehnice limitate ale acelor vremuri.
Web 2.0 consta in APIuri (application programming interface), mashupuri (“prelevare” sau adunare a diferite servicii web), trackbackuri si aplicatii “deschise” publicului.
Bloggingul
Bloggingul ca si fenomen de masa pare sa fi aparut din neant, insa isi are originile la inceputurile webului. In 1999 au aparut utilitare pentru a practica bloggingul. A trebuit sa treaca cativa ani pentru ca acest fenomen sa ia amploare. Intre 2000 si 2005 sute de milioane de oameni au inceput sa publice bloguri. Chiar daca bloggingul nu uzeaza tehnologii asociate cu Web 2.0, el a format un canal ce permite raspandirea cu o viteza uluitoare a stirilor despre aplicatiile interesante ce uzeaza tehnologii Web 2.0.
Cei ce publica bloguri folosesc un limbaj natural, onest, direct, amuzant si socant cateodata. Astfel, ei inspira incredere si cuvantul lor are importanta pentru ca pot directiona traficul spre aplicatiile despre care ei discuta.
Комментариев нет:
Отправить комментарий